Despre spațiul personal în copilărie

Distanța la care ne plasăm față de persoana cu care comunicăm conține o serie de dimensiuni ascunse de comunicare. Putem delimita 3 astfel de maniere de relaționare: distanța intimă prin menținerea unei distanțe minime sau chiar a atingerii interlocutorului, distanța personală prin menținerea unei distanțe mici față de partenerul de comunicare şi cea oficială, prin menținerea unei distanțe considerabile.

În perioada copilăriei mici,distanța intimă este strâns legată de atingere. Aici includem momentele alăptării, a legănatului în brațe, a îmbăierii, etc, toate fiind cruciale pentru calmul psihic şi dezvoltarea armonioasă a celui mic.

Este o comunicare cu o tentă unică şi intimă,profund valoroasă şi încărcată de afecțiune. Atingerea mamei este distanța maximei iubiri,bebeluşul fiind strâns legat de mamă,asemenea conexiunii pur fizice din perioada intrauterină. Aceste atingeri comunică iubirea şi siguranța.

Treptat,cu efectuarea primilor paşi şi a învățării mersului, distanţarea se modifică şi vorbim de instaurarea distanței personale. Vorbim de accentuarea socializării, cel mic descoperind gradual multitudinea de noutăți şi elemente noi a lumii înconjurătoare,ieşind astfel treptat din universul de circuit restrâns "mamă-copil",efectuând totodată primii paşi spre independență.

La intrarea în grădiniță deja vorbim de experiența distanței oficiale, prin întâlnirea cu persoane străine de familie.Copilul tatonează, persoanele noi fiind tratate ca intruse în spațiul intim şi se manifestă discordanță față de ele. Copilul menține inițial o distanță de siguranță față de acestea, explorează curios,culegând agil informații pe căile senzoriale la început. El devine conştient că nu oricine va fi lăsat în spațiul lui personal.

Distanța intimă şi atingerea sunt preferate în primul an de viață, ea fiind forma de comunicare cea mai accesibilă: cel mic vrea în brațe sau respinge atingerea dacă este supărat.

Trecerea prin aceste faze este firească unei dezvoltări echilibrate. Gradual,prin câştigarea independenței, copilul descoperă lumea şi se rupe treptat din relația simbiotică cu mama. Lumea capătă numeroase noi culori şi forme,apar noi personaje iar cel mic învață să delimiteze distanțăriile potrivite in fiecare context şi în funcție de persoană.

- Gânduri bune, Kriszta