De ce ne place să ajutăm? Despre altruism.

De ce suntem altruiști? De ce ne angajăm în comportamente de a ne ajuta semenii și de a face bine? Care este motivația din spate și există oare altruism PUR?

Altruismul este definit de către literatura de specialitate ca o preocupare dezinteresată (în sensul de a trece peste interesele personale) a celui care acționează în favoarea cuiva. Presupune dăruire fără așteptarea de a primi înapoi, pur și simplu valorifică pornirea generoasă de a face bine.

Se pune întrebarea dacă există totuși altruism pur, deoarece într-o mai mică sau mai mare măsură persoanele urmăresc un câștig:

Financiar: ,,ajut pentru că voi primi în schimb bani,cadouri,bunuri materiale...nu acum dar cu siguranță în timp.”

Social:,, ajut pentru că ceilalți mă vor lăuda, mă vor admira și voi fi văzut mai bine...voi fi văzut un om bun.”

·Personal: ,, ajut pentru că mă face fericită, mă face să mă simt mai bine... mă simt un om bun și un membru al societății valoros.”

Chiar dacă ne vine să spunem că motivația din spatele actului de a oferi ajutor nu urmărește obținerea de laude, bunuri materiale sau diverse favoruri din partea celuilalt și implicit nu acționăm dintr-o zonă egocentrică, totuși obținem un surplus de stare de bine, încredere și stimă de sine care aduce câștiguri evidente persoanei noastre.

Literatura de specialitate explică altruismul prin două moduri: din perspectiva biologică și din perspectiva teoriilor sociale.

Perspectiva biologică ne spune că altruismul are un substrat genetic, adică ne naștem cu anumite gene sau predispoziții spre a ne angaja în comportamente altruiste.

Dacă analizăm dorința de a face bine din perspectiva teoriilor sociale, aflăm că suntem altruiști pentru că așa am învățat să fim, pentru că asta am văzut în grupul familial, în cel de prieteni sau în sfera școlară. Altruismul este astfel un comportament învățat, fiind preluat din cei din proximitate prin observare și imitare.

Fiind o trăsătură de personalitate, altruismul a supraviețuit și a rămas astfel în conglomeratul psihicului nostru ca trăsătură pe parcursul evoluției, până în zilele noastre. Ea este prezentă în fiecare dintre societățile de pe glob, oamenii din întreaga lume indiferent de culoarea pielii sau a orientării religioase se angajează în comportamente prosociale, normele și valorile care prescriu comportamentele altruiste a diverselor societăți fiind foarte similare. Studiile de specialitate efectuate pe gemeni au arătat că există un substrat genetic al altruismului, cercetătorii

punând în legătură cu aceasta atât o genă cât și o zonă a creierului. S-a identificat o structură neuronală din creier, care pune în acțiune dopamină, oxitocină și vasopresină în cortexul frontal, arătând astfel legătura dintre cogniția socială și comportamentul prosocial.

De ce a rămas altruismul o trăsătură selectată de mama natură pe parcursul evoluției?

Studiile efectuate pe păsări, pești, lilieci au arătat că aceștia se angajează frecvent în activități altruiste în mod reciproc, ajutând alți membrii din propria specie chiar cu costuri privind propria ființă. Ei fac acest lucru pentru că recunosc în mod instinctive că în viitor sunt șanse mari ca ei să fie răsplătiți pentru comportamentele altruiste. Oamenii de știință văd în aceste dorințe de a răsplăti pe celălalt o exprimare a recunoștinței, ea fiind un mecanism de a stârni altruism reciproc cu scopul de a transforma străinii în prieteni sau aliați, crescând probabilitatea de a obține ajutor de la aceștia la nevoie.

Totodată cercetări făcute pe cimpanzei au scos în evidență idea că recunoștința este o adaptare evoluționară; cimpanzeii sunt mai predispuși să împartă mâncare cu acel cimpanzel care i-a îngrijit în aceea zi sau le-a oferit ajutor în trecut. Iată astfel cum altruismul joacă un rol important în supraviețuire și în perpetuarea speciei.

Ființa umană fără doar și poate este un „animal social”: în relațiile cu ceilalți ne îmbolnăvim dar ne și vindecăm, nevoia de relaționare cu semenii având o bază biologică. Astfel subiectul și cel cu care interacționează nu pot fi separate: cele două părți se influențează reciproc asemenea situației când două substanțe chimice intră în contact, producând o reacție și ieșind amândouă schimbate la final.

Când ne gândim astfel la altruism pur ne gândim la a ajuta fără a primi nimic în schimb. Pe baza celor spuse până acum reiese că poate nu căutăm să obținem beneficii materiale sau admirația celorlalți, dar obținem totuși sporirea stării de bine sau a stimei de sine.

Subtila notă diferențiatoare de a oferi fără a pune așteptarea de a primi ceva în schimb este dată de atitudinea celui care inițiază actul altruist: gândul de a crea prilej de bucurie cuiva sau de a ajuta. Nu se poate nega însă că astfel câștiguri vor fi de ambele tabere, complet firesc și natural. Nota dătătoare de diferență este defapt înțelesul și sensul pe care îl atribuim gestului altruist ci nu beneficiile pe care le primim în urma acesteia.

(Reuter, M., Frenzel, C., Walter, N. T., Markett, S., & Montag, C. (2011). Investigating the genetic basis of altruism: The role of the COMT Val158Met polymorphism. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 6(5), 662–668. https://doi.org/10.1093/scan/nsq083)